Povestea lui Victor

VICTOR GOANŢĂ mi-a fost elev în toţi cei patru ani de liceu. Este primul din foştii mei elevi, actuali prieteni de facebook, de la care – următor rugăminţii mele de a se destăinui - am primit câteva rânduri despre anii de liceu. Peste ani (au trecut şapte ani de la absolvire), Victor îmi pare la fel de sensibil:

Victor Goanţă (dreapta) & Radu Răzvan (stînga)

Victor Goanţă (promoţia 2006): "Am sa va povestesc in cateva randuri despre viata in Liceul Electrotimis, asa cum am trait-o eu in anii de liceu, 2002-2006. Cu toate ca avea reputatia unui liceu mai de cartier, am prins niste ani si niste generatii de copii linistiti. Desigur ca existau si unii mai smecheri dar in general atmosfera de colegialitate, de fraternitate domina; cel putin la cei din anul meu.

Eram 4 clase, dupa clasa a 10-a am fost impartiti pe specialitati si asta a fost un lucru bun caci ne-am mai amestecat, am format legaturi noi intre noi, fapt de care o clasa care este compacta de la inceput pana la sfarsit nu se bucura. Imi amintesc de multe dimineti ploioase in care ne copiam temele la matematica cu caietele pe caloriferele coridoarelor...eram ca la facultate in fiecare ora fiecare clasa se muta in alta sala unde avea ora. La inceput imi displacea lucrul asta, dar mai tarziu incepea sa imi placa plimbareala asta prin scoala, evident insotita de pauza de tigara in curtea scolii.
Curtea scolii, asa cum o stiu eu, avea un parc mare cu bancute unde ne adunam, vara mai ales, si jucam cruce postiint tigari si sticle de suc si uneori sandviciuri, chipsuri si altele. Glumele, mistourile si distractia era la ordinea zilei, mai ales vara.
Iarna...teribila, primii 2 ani din liceu scoala se incalzea cu pacura si dadeau caldura doar 2 ore pe zi...Era un frig si o atmosfera gri, trista, chiar te simteai intr-un liceu de la periferie...Trist, dar s-a remediat.
Nu am sa imi uit profesorii de matematica. La inceput l-am avut pe dl. Simiantu. Cand el intra in clasa, nu se auzea nici musca; toti, dar absolut toti, gaseau ceva al naibii de interesant in caietele de pe banca. Mergea domn profesor pana la tabla, scria un exercitiu,  iar apoi se punea in ultima banca si corecta lucrari de control Niciodata nu am facut galagie la orele cu el. Desi omul ala niciodata nu a urlat la noi, avea o fire impunatoare, stia sa ne impuna un respect profund. Sau poate era frica? Cine stie?
Apoi am avut-o pe doamna Bulz Delzeg Adriana, o profesoara de la care am inceput sa inteleg cu ce se mananca matematica...and not a moment too soon caci cu ea am facut mate in clasa a 11-a si a 12-a. Avea un stil jucaus de a ne provoca sa ne gandim si sa ne capitveze. Iar cand era vreun exercitiu la care ne uitam toti ca trazniti, ne spunea: “Ziceti copii, cum facem exercitiul asta? Hai, ziceti: Nu stim.” La care noi replicam: “Nu stim...” Si adauga: “Hai sa vedem…” Si ieseam pe rand la tabla si faceam fiecare cate putin din el. …

Orele de chimie erau amuzante, mai ales ca nu intelegeam nimic din ele...Domnu’ Sarbu, Dumnezeu sa il odihneasca (am inteles ca a facut marea trecere), era cel mai amuzant om. Intra in clasa cu zambetul pe buze mereu, chiar cand ne gasea in galagie si debandada maxima. Si, zambind cu gura pana la urechi, zicea: “Ce bucurosi si galagiosi sunteti voi azi…Inseamna ca sunteti pregatiti. Ia scoateti o foaie de hartie.” Ne trantea cateva probleme de ne uitam unii la altii si el se distra si zicea: “Hai scrieti, doar erati bucurosi si pregatiti!...” Ne umplea de 2 si 3. Alta data nu se mai repeta...pana semestrul viitor cand uitam patania si trebuia sa ne aduca aminte.
Orele de limba si literatura romana erau orele in care vedeam cum doamna diriginta Ursuleac se chinuia sa ne faca sa apreciem o literatura care pe prea putini dintre noi ii interesa. Vazand si constientizand asta reusea macar sa ne motiveze cu faptul ca vom avea in curand Bac-ul si ne va fi util.
La orele de engleza, dl. Radulescu ne povestea cu pasiune despre lectile care cuprindeau si istorie, in general istoria Angliei sau diversele teme pe care manualul de engleza il trata, fara sa omita partea de gramatica. Cela mai faine lucrari de control...Puntaj maxim 60 de puncte! Fara puncte din oficiu. Restul de 40 de puncte care iti alcatuiau nota erau alcatuite din actvitate la clasa, si referate...ah...referatele erau sursa mea de bani caci de regula cand era vorba de referate eu aveam vreo 5 sau 6 clienti. Lucram un weekend intreg sa le fac diferite, asta pe langa al meu...dar faceam bani de iesit in weekend-ul urmator. Evident ca domn profesor s-a prins ca eu le faceam, la final de clasa a 12-a mi-a recunoscut in fata clasei asta...De ce ma lasa sa le fac? Cine stie, probabil ca avea speranta ca imi exersez engleza...sau poate nu dorea sa imi strice business-ul...Cine stie?
Si orele de sport...toti ne amintim cu placere de scurtele ore de sport in care ne jucam baschet sau fotbal, dar ne amintim si cu neplacere cand trebuia sa dam norme obligatorii ca sa ne puna note.
Iar orele de practica...Numai Dumnezeu stie cata distractie si voie buna era...Radeam cu maistrii, ne mai aratau diverse, mai desfaceam te miri ce prize si instalatii electrice, le faceam bucati si alte astfel de munci. Evident ca daca existau leduri sau alte beculete, intrerupatoare sau te miri ce diode, le faceam disparute prin buzunare, ca doar suntem romani si nu doream sa ne facem de ras renumele.
A fost frumos. Am inteles ca nu mai e chiar asa de frumos acum, din pacate…"

Victor & colegii