calc pe bulevard, sunt singur mereu
se ţese des al nopţii gard în jurul meu
crânguri de corali, ca într-un abis
deschid şi-nchid un semafor de drum promis
dar să lupţi, dar să te lupţi
să mergi mereu către ceva
să ai un rost, să ai un ţel
să ai aprinsă steaua ta
să-ţi fie viaţa un sens curat
o torţă care să ardă viu
chiar dacă eşti într-un palat,
chiar dacă eşti într-un pustiu,
să ardă viu
viaţa e un târg, în el ne-am născut
traşi la talciocul de întâmplări, ca la barbut
unii mai pe puf, alţii mai pe lut
la loteria acestei lumi noi ne-am născut
dar să lupţi, dar să te lupţi
să mergi mereu către ceva
să ai un rost, să ai un ţel
să ai aprinsă steaua ta
să-ţi fie viaţa un sens curat
o torţă care să ardă viu
chiar dacă eşti într-un palat,
chiar dacă eşti într-un pustiu,
să ardă viu
un poem de Lucian Avramescu
