Another brick in the wall...

Tovarășul de spriț al lui tata este, de o viață, Vasile, un tâmplar. Prietenia dintre ei s-a legat datorită unor lucruri mai simple decât vă închipuiți...când pe Vasile l-a durut spatele, l-a sunat repede pe tata, care, medic fizioterapeut fiind, a știut să i-l repare, iar când tata a căzut, într-o seară, cu patul luișubred, tata l-a sunat pe Vasile, iar Vasile ne-a făcut în toată casa niște paturi de putem juca și fotbal pe ele.Ambii au fost mulțumiți ..unde vreau să ajung?
Lucrurile s-au stricat în țara asta când munca lui Vasile a început să fie disprețuită în societate. A fost o modă, poate mai e, că e de bonton ca toți tinerii să meargă la facultate, nicio mamă n-a mai vrut să-și facă băiatul tâmplar. Mândria absolută a unei familii (întreținută de fudulia elitei) era ca, în acei patru ani de studii universitare, să se laude că are copiii studenți.
Evident, facultățile private au speculat puternic trendul și iată-ne o țară întreagă plină de telectuali cu diplome. Sistemul de învățământ încurajează, conștient sau nu, genu’ acesta de ascensiune artificială.
Pe fundalul asta, a apărut meritocratul Funeriu. Care meritocrat ce a făcut în mandatul lui? A înăsprit examenul de final, fără să fi reformat deloc sistemul.
Meritocrație într-un sistem putred înseamnă încurajarea fuduliei. Atât și nimic mai mult. La un moment dat, Funeriu a vorbit despre necesitatea înființării școlilor de meserii, dar n-a concretizat nimic. În mandatul lui, tema schimbării manualelor a fost moartă, la fel ca în mandatele inepuizabilei Andronescu. Zecile de licee cu promovabilitate zero nu trebuie să existe, problema e a sistemului, nu a elevilor care nu iau bacul. Nu e obligatoriu ca toată lumea să facă liceul, ca să nu mai vorbim de facultate, important este să îndreptăm copiii către ce li se potrivește. Degeaba întreținem tensiunea aceasta la bac, între proști și deștepți. Toată lumea știe că un elev cu înclinații intelectuale ia bacul fără probleme (desigur, cu muncă, dar fără să depună eforturi supranaturale), problema este să nu transformăm acest bac într-un moment de frustrare pentru ceilalți. Hai să începem să schimbăm sistemul de la clasa zero, iar apoi putem vorbi și despre performanță. Nu invers.

sursa: Sidonia Bogdan, facebook

"Să lăsăm baltă şcoala" - Mircea Cărtărescu

Mircea Cărtărescu

Ma intrebam intr-un articol de acum cativa ani ce rost mai are sa predai limba si literatura romana in scoli. Cum pomul se cunoaste dupa roade, spuneam, e limpede ca toate vrajelile noastre cu “Miorita” si Eminescu, si Sadoveanu, propozitiile subiective, predicative sau incidentale sunt timp pierdut de pomana. Mai bine-am lasa-o balta cu materia asta, si cu scoala in general. Mai bine s-ar face adolescentii ucenici, ca pe vremuri, decat sa mai piarda vremea prin scoli.

La ce-a folosit educatia natiei asteia, cand vedem ca jumatate de milion de oameni care-au citit “Luceafarul” si, unii, chiar “Joc secund” au putut pierde ore-n sir uitandu-se la nasterea in direct a Monicai Columbeanu, de parca ea urma sa-l nasca pe insusi Mantuitorul, Doamne iarta-ma, si prin asta spargand toate recordurile de audienta? La ce foloseste audienta, daca ea se face pe socoteala unor insi ca Becali sau ca Columbenii (cacofonia e aici nu doar intentionata, ci de-a dreptul inevitabila)? Nu la tampirea unui popor intreg? Nu la impunerea unor modele de oameni care ne tin la marginea lumii civilizate?
La ce folosesc orele de limba si literatura romana cand tinerii nu mai citesc nimic? Cand ideea de cultura, de stiinta, de arte a ajuns marginala si demodata, cand toti stiu numele celei mai jalnice “vedete” care-si
fataie fundul la emisiunile de divertisment, dar n-a auzit nimeni de cel mai mare matematician, fizician, filozof sau poet roman de azi? Nu vi se pare o lume pe dos? O inversare a tot ce invatam in scoala? O schizofrenie ce opune educatia si realitatea? De ce mai invatam? De ce mai ducem mai departe, ca pe o limba rituala moarta, numele lui Eminescu,Caragiale, Creanga, Rebreanu? Ca sa ajungem sa ne uitam masiv, un popor intreg, in fundul Monicai Columbeanu, care naste in direct?
I-am chinuit eu insumi pe elevi, timp de zece ani (ca sa nu mai vorbesc de lucrul cu studentii, inca saptesprezece) cu pronumele relative, cu acordurile, cu virgulele, cu regulile ortografice. Acum ma-ntreb de ce. Lumea vorbeste tot cum a invatat ea, ala-n dala. Si ce sa te mai miri, cand primul-ministru insusi, intr-un bilet adresat presedintelui, ii scrie de parc-ar fi repetentul clasei, intr-o limba romaneasca imposibila: “Daca ai ocazia sa vorbesti la Parchet despre subiect?”. Ce-nseamna fraza asta? Nimic, e un nonsens. Nu se poate scoate nimic, nici pro-Basescu, nici pro-Tariceanu de-aici. E doar o exprimare cu
picioarele a celui care, dincolo de pacatul ca e omul lui Patriciu pana-n varful unghiilor, ne mai si chinuie urechile, de ani de zile, cu exprimari de tipul: “Omul care l-am vazut”… Discursul sau din noaptea de Anul Nou a fost o balmajeala de cuvinte fara nici un fel de continut real. Crezusem ca Nastase e marele maestru in arta de a nu spune nimic in cat mai multe cuvinte. Uite ca Tariceanu pare sa-l intreaca.

Veti spune: treaba unui prim-ministru nu e sa respecte ortografia, ci sa-si vada de ministerele lui. Uite, Vanghelie, cat e el de simplut, face treaba la primarie. Uite, cei 300 din topul “Capitalului” nu s-au omorat nici ei cu scoala, si ce bine-au ajuns, pe cand belferimea si doctorimea, cu toate diplomele lor, dau din
colt in colt. Eu cred insa ca un analfabet (la propriu, sau doar politic, cultural, stiintific etc.) nu poate face nicaieri treaba. Ca un popor de “simpluti” smecheri, care stiu sa-nvarta o suveica a bancilor si sa cumpere
echipe de fotbal, fara habar de ce-nseamna o comunitate, binele public, valorile reale, nu face decat sa-si fure caciula la nesfarsit.
Sa-nchidem naibii portile scolii si sa deschidem in loc scoala smecheriei, a ticalosiei si-a tembelismului national. Ar fi mai adecvata realitatii.

Mircea Cărtărescu

sursa: http://jurnalul.ro/editorial/sa-lasam-balta-scoala-a-128-166-3706.html