Dar să lupţi

calc pe bulevard, sunt singur mereu

se ţese des al nopţii gard în jurul meu

crânguri de corali, ca într-un abis

deschid şi-nchid un semafor de drum promis

dar să lupţi, dar să te lupţi

să mergi mereu către ceva

să ai un rost, să ai un ţel

să ai aprinsă steaua ta

să-ţi fie viaţa un sens curat

o torţă care să ardă viu

chiar dacă eşti într-un palat,

chiar dacă eşti într-un pustiu,

să ardă viu

viaţa e un târg, în el ne-am născut

traşi la talciocul de întâmplări, ca la barbut

unii mai pe puf, alţii mai pe lut

la loteria acestei lumi noi ne-am născut  

dar să lupţi, dar să te lupţi

să mergi mereu către ceva

să ai un rost, să ai un ţel

să ai aprinsă steaua ta

să-ţi fie viaţa un sens curat

o torţă care să ardă viu

chiar dacă eşti într-un palat,

chiar dacă eşti într-un pustiu,

să ardă viu 

un poem de Lucian Avramescu

Wake Up!

"Pentru ca visele să devină realitate, primul lucru pe care trebuie să-l faci
este să te trezeşti." Oana Pellea (via J.M. Power)

Welcome

Nietzsche

"You must have chaos within to give birth to a dancing star." (Nietzsche)

Şcoala ideală

“Visez o școală în care să nu se predea, la drept vorbind, nimic. Să trăiești liniștit și cuviincios, într-o margine de cetate, iar oamenii tineri, câțiva oameni tineri ai lumii, să vină acolo spre a se elibera de tirania profesoratului. Căci totul și toți dau lecții. Totul trebuie învățat pe din afară și pe dinafară, iar singurul lucru care le e îngăduit din când în când e să pună întrebări. Dar nu vedeți că au și ei de spus ceva, de mărturisit ceva? Și nu vedeți că noi nu avem întotdeauna ce să le spunem? Suntem doar mijlocitori între ei si ei înșiși… Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conținuturi, nu sfaturi, nu învățături. ... O școală în care profesorul nu învață și el e o absurditate. (…) De învățat înveți multe și de la toți. Dar profesor nu e decât cel care te învață să înveți.” (Constantin Noica) 

Filosoful Constantin Noica (foto: Dinu Lazăr) 12 iulie 1909 - 4 decembrie 1987

Bacalaureat 2013 - o opinie de Florin Iaru

N-aş fi vrut să scriu despre acest bacalaureat cu scandal. Şcoala românească e de multă vreme pe o pistă greşită, iar cei care o parcurg, în majoritate, reprezintă un rebut educaţional cu care ne vom confrunta multă vreme de acum încolo. DE ACELASI AUTOR Victimele datoriilor Ai noştri, ca brazii Copacii şi românii Situaţia, aşa cum se prezintă, e fără ieşire. De douăzeci de ani, miniştrii de resort inovează, aşa cum îi duce capul şi cum îi împinge din spate ura politică. E plăcut să distrugi ce a făcut celălalt, iar cel care te urmează să distrugă ce ai făcut tu. Principala bogăţie a unei naţiuni sunt cetăţenii săi, iar inteligenţa, educaţia, instrucţia sunt resurse inepuizabile. Or, ceea ce se întâmplă în România este o lepădare forţată de această bogăţie, pe care o exportăm, în cantităţi fabuloase, moca. Demult, PCR a legat învăţământul de economie, iar planificarea (artificială, prostească) a legat destinul oamenilor de planurile cincinale. În ciuda unui efort excepţional al copiilor, părinţilor şi profesorilor, multe destine au fost frânte absurd. Cel care se vedea, la examenul de admitere în facultăţi, primul sub linie, era un condamnat. Ţara avea nevoie anual de un număr fix de medici, ingineri, matematicieni. Nimic nu scăpa planificării. Oamenii nu contau. Istoria nu-i pomeneşte niciodată pe cei înfrânţi. Era nedrept, era contraproductiv. Tragic, multă lume vede în acest model referinţa. Care a fost rostul lui se vede, acum, din Rusia până în România. Niciun rost. A fost de înţeles că baierele învăţământului superior s-au deschis. Ceea ce nu e la fel de înţeles e ce a urmat: o prăbuşire vertiginoasă a tuturor criteriilor. Societatea a sărăcit treptat, dar inexorabil, iar lipsa normelor a favorizat dezvoltarea subterană a tuturor racilelor societăţii. Diploma, scopul suprem, a devenit o afacere în care fraierii varsă banu', fără să bănuiască inutilitatea furtului intelectual. Apoi, presiunea europeană a dus la falsificarea oficială a competenţelor. Intenţie bună, reuşită malefică. Rezultatele de anul acesta nu-s nici mai bune, nici mai rele decât acum un an sau doi. Dacă a crescut procentul reuşitelor, a crescut, proporţional, procentul abandonurilor. Cine ia numărul total al elevilor şi măsoară reuşita, constată că nu e niciun progres. Cei care au învăţat şi ştiu sunt la fel de mulţi (sau puţini) ca anul trecut. Analfabeţii reali, adică aceia care nu pot să folosească nici limba română, nici noţiuni de matematică, fizică etc., sunt majoritari. Cu diplomă sau fără, nu vor cuprinde niciodată lumea în care trăiesc. Sunt, şi o spun cu toată responsabilitatea şi tristeţea, nişte paria, sub-oamenii care vor îngroşa rândurile ignoranţei, violenţei şi corupţiei. Nu vorbesc de sub-oamenii ideologiilor totalitare, ci de dezmoşteniţii sorţii. Ne-am întors de unde am plecat. Nivelul de inteligenţă al unui popor nu creşte şi nu scade. Dar, dacă cei mai bine pregătiţi, cei mai bine dotaţi părăsesc un areal, norma populaţiei rămase tinde către subdezvoltare. Ţara, vai, nu are ce oferi cetăţenilor ei. Aproape că îţi vine să spui că toată această mulţime fără chip şi fără şanse se pregăteşte cel mai bine pentru lumea în care trăim. La toate aceste întrebări dureroase, învăţământul nu răspunde. Şcoli profesionale, bacalaureat diferenţiat, dotare, statutul profesorilor – zero. Ţara decade, odată cu instituţiile ei. Iar Spiru Haret, părintele generaţiei interbelice, se răsuceşte în mormânt.


Florin Iaru 
sursa: http://adevarul.ro/educatie/scoala/cat-negru-e-dracull-1_51dc3873c7b855ff561e4c04/index.html

Bacalaureat 2013. O opinie

Robert Turcescu: Am primit prin mail, de la o profesoară. Radiografia clară a unui sistem corupt. Se vede oare şi la Palatul Victoria?

"Domnule Turcescu,

predau şi la gimnaziu şi la liceu şi sunt în învăţământ de 30 de ani.

1. Subiectele de la evaluarea naţională au fost foarte uşoare.

2. Evaluarea naţională la cls. a VIII-a se dă în şcoală, unde copiii sunt ajutaţi în timpul lucrării, că de, şcoala trebuie să ,,iasă'' bine, prestigiul şcolii vine de la numărul de elevi care intră la cele mai bune licee din oraş ... că după aceea nu mai fac faţă, cui îi mai pasă?

3.În liceele tehnologice (şi nu numai...), marea majoritate nu mai învaţă nimic sau mai nimic (nu mă întrebaţi de ce promovează, se ştie: dacă rămân corigenţi, nu mai vin generaţiile următoare, dispar catedre, ,,prestigiul şcolii şi al directorului'', etc. ) şi se bazează pe ,,sistemul Bolintineanu'' care funcţionează domnule Turcescu de ani şi ani, din ce în ce mai bine pus la punct. S-a ajuns până acolo încât profesorii care nu dau curs solicitării de a ,,participa'', dacă nimeresc la supravegheat în săli cu candidaţi ,,speciali'', sunt distribuiţi la supravegherea bagajelor, la supravegherea pe culoare, ca să-i conducă pe elevi la toaletă...(mi s-a întâmplat şi mie). Aşa se întâmplă lucrurile şi se ştie de către toată lumea. Ce nu înţeleg eu, este de ce pe la televizor, fac toţi pe ,,fetele mari'', până unde şi până când mai continuă ipocrizia asta deşănţată care nu face altceva decât să ne distrugă până la urmă, ca naţiune.

O altă strategie a acestui an a fost să îi lase corigenţi pe cei care se ştia clar că nu fac faţă, îi promovează în vară şi la sesiunea din august, când lumea e mai relaxată, prin concedii, se rezolvă mai uşor, nu mai stă presa cu ochii pe ei...iar la bilanţ toţi ies f. bine şi e toată lumea fericită... IPOCRIZIE şi INCONŞTIENŢĂ.

În altă ordine de idei, este adevărat că sunt destul de mulţi care nu aveau ce căuta în liceu, dar madam Andronescu a deschis ,,ruta progresivă'' prin care elevi care nu şi-au luat capacitatea şi erau în şcoli de arte şi meserii, acum sunt în postura de a face faţă la un examen de bacalaureat. IMPOSIBIL.
Oricum privim lucrurile, ele nu stau bine, în şcoli nu se mai face carte (în mare parte), din diverse motive: dezinteresul elevilor, incompetenţa unui număr tot mai mare de cadre didactice care au venit în sistem, interesul guvernanţilor de a avea o populaţie uşor de manipulat, părinţi care au trecut şi ei prin şcoală ca gâsca prin apă în perioada de tristă amintire, etc....

Mă opresc, deşi sunt multe de spus despre sistemul de învăţământ românesc, dar sunt şi mai multe de făcut. Întrebarea este dacă se va găsi cineva care să le şi facă".

Fă-ţi timp!

FĂ-ŢI TIMP 

un poem de Rudyard Kipling

În trecerea grăbită prin lume către veci,

Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!

Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând

Fă-ţi timp să poţi, cu mila, să te alini oricând!

Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adâncimi de vis,

Fă-ţi timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!

Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lângă izvor,

Fă-ţi timp s-asculţi ce spune o floare, un cocor!

Fă-ţi timp, pe-un munte seara, stând singur să te rogi,

Fă-ţi timp, frumoase amintiri, de unul să invoci!

Fă-ţi timp să stai cu mama, cu tatăl tău – bătrâni…

Fă-ţi timp de-o vorbă bună, de-o coajă pentru câini…

În trecerea grăbită prin lume către veci,

Fă-ţi timp măcar o clipă să vezi pe unde treci!

Fă-ţi timp să guşti frumosul din tot ce e curat,

Fă-ţi timp, că eşti de multe mistere-nconjurat!

Fă-ţi timp cu orice taină sau adevăr să stai,

Fă-ţi timp, căci toate-acestea au inimă, au grai!

Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,

Fă-ţi timp să dai vieţii adevăratul sens!

Fă-ţi timp, acum!

Să ştii: zadarnic ai să plângi,

Comoara risipită a vieţii, n-o mai strângi!

Desen de Dan Voinea 

Printre avioanele traficului de seară

PRINTRE AVIOANELE TRAFICULUI DE SEARĂ

curând n-o să ne mai înţelegem

spuse conducătorul delegaţiei iguanelor,

curând n-o să ne mai înţelegem

repetă, un miliard de ani mai târziu,

conducătorul delegaţiei peştilor,

curând n-o să mai ai loc să zbori de-atâta zbor

se plânse marele condor pe cale de dispariţie

făcându-şi loc cu greu

printre avioanele traficului de seară

între timp se închidea o nouă filă din calendarul aerului

consemnând

prăbuşirea spectaculoasă

a unui modern avion de pasageri;

se pare că stolul de condori

a apărat cu destulă îndârjire

acea ultimă a văzduhului liber

de vreme ce aripile lor însângerate

au fost scoase cu greu din elice

un poem de Lucian Avramescu

Another brick in the wall...

Tovarășul de spriț al lui tata este, de o viață, Vasile, un tâmplar. Prietenia dintre ei s-a legat datorită unor lucruri mai simple decât vă închipuiți...când pe Vasile l-a durut spatele, l-a sunat repede pe tata, care, medic fizioterapeut fiind, a știut să i-l repare, iar când tata a căzut, într-o seară, cu patul luișubred, tata l-a sunat pe Vasile, iar Vasile ne-a făcut în toată casa niște paturi de putem juca și fotbal pe ele.Ambii au fost mulțumiți ..unde vreau să ajung?
Lucrurile s-au stricat în țara asta când munca lui Vasile a început să fie disprețuită în societate. A fost o modă, poate mai e, că e de bonton ca toți tinerii să meargă la facultate, nicio mamă n-a mai vrut să-și facă băiatul tâmplar. Mândria absolută a unei familii (întreținută de fudulia elitei) era ca, în acei patru ani de studii universitare, să se laude că are copiii studenți.
Evident, facultățile private au speculat puternic trendul și iată-ne o țară întreagă plină de telectuali cu diplome. Sistemul de învățământ încurajează, conștient sau nu, genu’ acesta de ascensiune artificială.
Pe fundalul asta, a apărut meritocratul Funeriu. Care meritocrat ce a făcut în mandatul lui? A înăsprit examenul de final, fără să fi reformat deloc sistemul.
Meritocrație într-un sistem putred înseamnă încurajarea fuduliei. Atât și nimic mai mult. La un moment dat, Funeriu a vorbit despre necesitatea înființării școlilor de meserii, dar n-a concretizat nimic. În mandatul lui, tema schimbării manualelor a fost moartă, la fel ca în mandatele inepuizabilei Andronescu. Zecile de licee cu promovabilitate zero nu trebuie să existe, problema e a sistemului, nu a elevilor care nu iau bacul. Nu e obligatoriu ca toată lumea să facă liceul, ca să nu mai vorbim de facultate, important este să îndreptăm copiii către ce li se potrivește. Degeaba întreținem tensiunea aceasta la bac, între proști și deștepți. Toată lumea știe că un elev cu înclinații intelectuale ia bacul fără probleme (desigur, cu muncă, dar fără să depună eforturi supranaturale), problema este să nu transformăm acest bac într-un moment de frustrare pentru ceilalți. Hai să începem să schimbăm sistemul de la clasa zero, iar apoi putem vorbi și despre performanță. Nu invers.

sursa: Sidonia Bogdan, facebook

"Să lăsăm baltă şcoala" - Mircea Cărtărescu

Mircea Cărtărescu

Ma intrebam intr-un articol de acum cativa ani ce rost mai are sa predai limba si literatura romana in scoli. Cum pomul se cunoaste dupa roade, spuneam, e limpede ca toate vrajelile noastre cu “Miorita” si Eminescu, si Sadoveanu, propozitiile subiective, predicative sau incidentale sunt timp pierdut de pomana. Mai bine-am lasa-o balta cu materia asta, si cu scoala in general. Mai bine s-ar face adolescentii ucenici, ca pe vremuri, decat sa mai piarda vremea prin scoli.

La ce-a folosit educatia natiei asteia, cand vedem ca jumatate de milion de oameni care-au citit “Luceafarul” si, unii, chiar “Joc secund” au putut pierde ore-n sir uitandu-se la nasterea in direct a Monicai Columbeanu, de parca ea urma sa-l nasca pe insusi Mantuitorul, Doamne iarta-ma, si prin asta spargand toate recordurile de audienta? La ce foloseste audienta, daca ea se face pe socoteala unor insi ca Becali sau ca Columbenii (cacofonia e aici nu doar intentionata, ci de-a dreptul inevitabila)? Nu la tampirea unui popor intreg? Nu la impunerea unor modele de oameni care ne tin la marginea lumii civilizate?
La ce folosesc orele de limba si literatura romana cand tinerii nu mai citesc nimic? Cand ideea de cultura, de stiinta, de arte a ajuns marginala si demodata, cand toti stiu numele celei mai jalnice “vedete” care-si
fataie fundul la emisiunile de divertisment, dar n-a auzit nimeni de cel mai mare matematician, fizician, filozof sau poet roman de azi? Nu vi se pare o lume pe dos? O inversare a tot ce invatam in scoala? O schizofrenie ce opune educatia si realitatea? De ce mai invatam? De ce mai ducem mai departe, ca pe o limba rituala moarta, numele lui Eminescu,Caragiale, Creanga, Rebreanu? Ca sa ajungem sa ne uitam masiv, un popor intreg, in fundul Monicai Columbeanu, care naste in direct?
I-am chinuit eu insumi pe elevi, timp de zece ani (ca sa nu mai vorbesc de lucrul cu studentii, inca saptesprezece) cu pronumele relative, cu acordurile, cu virgulele, cu regulile ortografice. Acum ma-ntreb de ce. Lumea vorbeste tot cum a invatat ea, ala-n dala. Si ce sa te mai miri, cand primul-ministru insusi, intr-un bilet adresat presedintelui, ii scrie de parc-ar fi repetentul clasei, intr-o limba romaneasca imposibila: “Daca ai ocazia sa vorbesti la Parchet despre subiect?”. Ce-nseamna fraza asta? Nimic, e un nonsens. Nu se poate scoate nimic, nici pro-Basescu, nici pro-Tariceanu de-aici. E doar o exprimare cu
picioarele a celui care, dincolo de pacatul ca e omul lui Patriciu pana-n varful unghiilor, ne mai si chinuie urechile, de ani de zile, cu exprimari de tipul: “Omul care l-am vazut”… Discursul sau din noaptea de Anul Nou a fost o balmajeala de cuvinte fara nici un fel de continut real. Crezusem ca Nastase e marele maestru in arta de a nu spune nimic in cat mai multe cuvinte. Uite ca Tariceanu pare sa-l intreaca.

Veti spune: treaba unui prim-ministru nu e sa respecte ortografia, ci sa-si vada de ministerele lui. Uite, Vanghelie, cat e el de simplut, face treaba la primarie. Uite, cei 300 din topul “Capitalului” nu s-au omorat nici ei cu scoala, si ce bine-au ajuns, pe cand belferimea si doctorimea, cu toate diplomele lor, dau din
colt in colt. Eu cred insa ca un analfabet (la propriu, sau doar politic, cultural, stiintific etc.) nu poate face nicaieri treaba. Ca un popor de “simpluti” smecheri, care stiu sa-nvarta o suveica a bancilor si sa cumpere
echipe de fotbal, fara habar de ce-nseamna o comunitate, binele public, valorile reale, nu face decat sa-si fure caciula la nesfarsit.
Sa-nchidem naibii portile scolii si sa deschidem in loc scoala smecheriei, a ticalosiei si-a tembelismului national. Ar fi mai adecvata realitatii.

Mircea Cărtărescu

sursa: http://jurnalul.ro/editorial/sa-lasam-balta-scoala-a-128-166-3706.html 

Being a teacher

În Bulgaria agresarea unui profesor se pedepsește cu 10 ani de închisoare. În România bătaia de joc la adresa profesorilor se premiază cu o diplomă de absolvent de liceu. 
sursa: Academia Catavencu