Bacalaureat 2013 - o opinie de Florin Iaru

N-aş fi vrut să scriu despre acest bacalaureat cu scandal. Şcoala românească e de multă vreme pe o pistă greşită, iar cei care o parcurg, în majoritate, reprezintă un rebut educaţional cu care ne vom confrunta multă vreme de acum încolo. DE ACELASI AUTOR Victimele datoriilor Ai noştri, ca brazii Copacii şi românii Situaţia, aşa cum se prezintă, e fără ieşire. De douăzeci de ani, miniştrii de resort inovează, aşa cum îi duce capul şi cum îi împinge din spate ura politică. E plăcut să distrugi ce a făcut celălalt, iar cel care te urmează să distrugă ce ai făcut tu. Principala bogăţie a unei naţiuni sunt cetăţenii săi, iar inteligenţa, educaţia, instrucţia sunt resurse inepuizabile. Or, ceea ce se întâmplă în România este o lepădare forţată de această bogăţie, pe care o exportăm, în cantităţi fabuloase, moca. Demult, PCR a legat învăţământul de economie, iar planificarea (artificială, prostească) a legat destinul oamenilor de planurile cincinale. În ciuda unui efort excepţional al copiilor, părinţilor şi profesorilor, multe destine au fost frânte absurd. Cel care se vedea, la examenul de admitere în facultăţi, primul sub linie, era un condamnat. Ţara avea nevoie anual de un număr fix de medici, ingineri, matematicieni. Nimic nu scăpa planificării. Oamenii nu contau. Istoria nu-i pomeneşte niciodată pe cei înfrânţi. Era nedrept, era contraproductiv. Tragic, multă lume vede în acest model referinţa. Care a fost rostul lui se vede, acum, din Rusia până în România. Niciun rost. A fost de înţeles că baierele învăţământului superior s-au deschis. Ceea ce nu e la fel de înţeles e ce a urmat: o prăbuşire vertiginoasă a tuturor criteriilor. Societatea a sărăcit treptat, dar inexorabil, iar lipsa normelor a favorizat dezvoltarea subterană a tuturor racilelor societăţii. Diploma, scopul suprem, a devenit o afacere în care fraierii varsă banu', fără să bănuiască inutilitatea furtului intelectual. Apoi, presiunea europeană a dus la falsificarea oficială a competenţelor. Intenţie bună, reuşită malefică. Rezultatele de anul acesta nu-s nici mai bune, nici mai rele decât acum un an sau doi. Dacă a crescut procentul reuşitelor, a crescut, proporţional, procentul abandonurilor. Cine ia numărul total al elevilor şi măsoară reuşita, constată că nu e niciun progres. Cei care au învăţat şi ştiu sunt la fel de mulţi (sau puţini) ca anul trecut. Analfabeţii reali, adică aceia care nu pot să folosească nici limba română, nici noţiuni de matematică, fizică etc., sunt majoritari. Cu diplomă sau fără, nu vor cuprinde niciodată lumea în care trăiesc. Sunt, şi o spun cu toată responsabilitatea şi tristeţea, nişte paria, sub-oamenii care vor îngroşa rândurile ignoranţei, violenţei şi corupţiei. Nu vorbesc de sub-oamenii ideologiilor totalitare, ci de dezmoşteniţii sorţii. Ne-am întors de unde am plecat. Nivelul de inteligenţă al unui popor nu creşte şi nu scade. Dar, dacă cei mai bine pregătiţi, cei mai bine dotaţi părăsesc un areal, norma populaţiei rămase tinde către subdezvoltare. Ţara, vai, nu are ce oferi cetăţenilor ei. Aproape că îţi vine să spui că toată această mulţime fără chip şi fără şanse se pregăteşte cel mai bine pentru lumea în care trăim. La toate aceste întrebări dureroase, învăţământul nu răspunde. Şcoli profesionale, bacalaureat diferenţiat, dotare, statutul profesorilor – zero. Ţara decade, odată cu instituţiile ei. Iar Spiru Haret, părintele generaţiei interbelice, se răsuceşte în mormânt.


Florin Iaru 
sursa: http://adevarul.ro/educatie/scoala/cat-negru-e-dracull-1_51dc3873c7b855ff561e4c04/index.html

Bacalaureat 2013. O opinie

Robert Turcescu: Am primit prin mail, de la o profesoară. Radiografia clară a unui sistem corupt. Se vede oare şi la Palatul Victoria?

"Domnule Turcescu,

predau şi la gimnaziu şi la liceu şi sunt în învăţământ de 30 de ani.

1. Subiectele de la evaluarea naţională au fost foarte uşoare.

2. Evaluarea naţională la cls. a VIII-a se dă în şcoală, unde copiii sunt ajutaţi în timpul lucrării, că de, şcoala trebuie să ,,iasă'' bine, prestigiul şcolii vine de la numărul de elevi care intră la cele mai bune licee din oraş ... că după aceea nu mai fac faţă, cui îi mai pasă?

3.În liceele tehnologice (şi nu numai...), marea majoritate nu mai învaţă nimic sau mai nimic (nu mă întrebaţi de ce promovează, se ştie: dacă rămân corigenţi, nu mai vin generaţiile următoare, dispar catedre, ,,prestigiul şcolii şi al directorului'', etc. ) şi se bazează pe ,,sistemul Bolintineanu'' care funcţionează domnule Turcescu de ani şi ani, din ce în ce mai bine pus la punct. S-a ajuns până acolo încât profesorii care nu dau curs solicitării de a ,,participa'', dacă nimeresc la supravegheat în săli cu candidaţi ,,speciali'', sunt distribuiţi la supravegherea bagajelor, la supravegherea pe culoare, ca să-i conducă pe elevi la toaletă...(mi s-a întâmplat şi mie). Aşa se întâmplă lucrurile şi se ştie de către toată lumea. Ce nu înţeleg eu, este de ce pe la televizor, fac toţi pe ,,fetele mari'', până unde şi până când mai continuă ipocrizia asta deşănţată care nu face altceva decât să ne distrugă până la urmă, ca naţiune.

O altă strategie a acestui an a fost să îi lase corigenţi pe cei care se ştia clar că nu fac faţă, îi promovează în vară şi la sesiunea din august, când lumea e mai relaxată, prin concedii, se rezolvă mai uşor, nu mai stă presa cu ochii pe ei...iar la bilanţ toţi ies f. bine şi e toată lumea fericită... IPOCRIZIE şi INCONŞTIENŢĂ.

În altă ordine de idei, este adevărat că sunt destul de mulţi care nu aveau ce căuta în liceu, dar madam Andronescu a deschis ,,ruta progresivă'' prin care elevi care nu şi-au luat capacitatea şi erau în şcoli de arte şi meserii, acum sunt în postura de a face faţă la un examen de bacalaureat. IMPOSIBIL.
Oricum privim lucrurile, ele nu stau bine, în şcoli nu se mai face carte (în mare parte), din diverse motive: dezinteresul elevilor, incompetenţa unui număr tot mai mare de cadre didactice care au venit în sistem, interesul guvernanţilor de a avea o populaţie uşor de manipulat, părinţi care au trecut şi ei prin şcoală ca gâsca prin apă în perioada de tristă amintire, etc....

Mă opresc, deşi sunt multe de spus despre sistemul de învăţământ românesc, dar sunt şi mai multe de făcut. Întrebarea este dacă se va găsi cineva care să le şi facă".